Zoltán Erdei Gy., Fără titlu, 1988, pictură, ulei pe pânză, 127x266 cm, Galeria de Artă, Târgu Mureș.
Expoziția lui Zoltán Erdei Gy.

‘N-a pictat decît o seară’
există o sensibilitate în aer, percepută în sensibilitatea vizionară și poetică a unei generații
/ Atelier 35 / cu care a împărțit multe vise
în serile nostalgice ale toamnei / afară în grădină era toamnă / se făceau speculații despre gri
și se considerea sensibilitatea un exil
c deprimant acest drum, aceste discuții, cînd ar fi fost de ajuns o sticlă de vin roșu și două
femei, una albastră și alta violetă
îl tulbură și îl neliniștește – melancolia ca posibilitate morală a unei lumi neterminate,
fragmnetele unei statui baroce îi permit să fie antipatic
distanța între el și realitatea o ținere în suspensie
boala trecerii, nehotărîrea pasajului reduc istoria la sentiment
subiectivism retoric: interes clar pentru social, self- assurance urban
subiectivism limpede: o zonă gri codificată pentru comunicarea politică și națională
interes pentru valorile clasice de consum: plăci de faianță cu flori și olandezi de cacao, perne
cu bujuri, bărbați groși cu burți și chelii roz
cunoaște o lume romantică, întunecoasă, plină de vise haotice, își dorește o lume liberă de
instabilități și seducții
impune un dialog calm, liniștit cu propriile lui limite, nu se amăgește, nu apreciază greșit, nu
visează triumfuri interzise
își evaluează bine capitalul de libertate
la el post-modernismul nu își are nevoie de teorie, este în viața lui de toate zilele / mic
dejunurile cu pîine veche de la Combinatul chimic din Tîrnăveni și mic- dejunul cu șervețele
de mătase din reședința ambasadorului Olandei, Coen Stork.

”TRACTORUL” / Zoltán Erdei, Dorin Căliman, Toader Mare / angajament radical cu istoria, cu
politica
după ani de falsificare și manipulare ideologică nimic nu trebuie uitat: rotația nomenclaturii
roz – roșu – roșu aprins
”TRACTORUL” roșu din jocurile ambigue ale realismului socialist,
”TRACTORUL” roșu – iconografia naționalismului
asemenea lui Holger Fickelscherer, Klaus Vonderwerth, Borislav Sajtinac resurecție ironică,
cinică, violentă a simbolurilor de partid
arta nu se separă de viață
METAFORA – CONDIȚIE NATURALĂ?

printr-o tandră deliberare afară în grădină era tot toamnă
albastrul lui Klein, albul lui Manzoni și fascinațiile stricte ale lui Clemente
îngerii au doar o aripă
spre stele doar cu trei colțuri scările sînt rupte
mîinile sînt lungi și triste, păsările din colțuri sînt de aur
păsările de aur – ciudățenia atinge violentă
temător în cămașă albastră
‘n-a pictat decît o seară’ – Liviana Dan