Vedere din expoziția Ghinți/Füge, Galeria de Pivniță, Târgu Mureș, 1993. În față: Gusztáv Ütő, Hartă, 1993, instalație, lemn, ziare, semințe, bandă adezivă, nailon, găină transilvăneană cu gât golaș, rucsac; în mijloc: Sándor Bartha, 1 Mai, 1993, instalație, diferite obiecte; în spate: József Bob, Absorbeator, 1993, instalație, metal, plastic, fier, diferite obiecte. Fotografie: Zsolt Barabás
Ghinți/Füge
23 October 1993 15 November 1993

„…Esența fenomenului Ghinți/Füge rezidă în însăși în gestica titlului. Ea constituie o sfidare a situației apăsătoare, preferința pentru progres față de stagnare. Gestul este mai important decât conținutul, intenția mai însemnată decît rezultatele. Ghinți/Füge poate fi interpretat și ca gest avangardist, ce nu și-a pierdut eficacitatea, deși motorul ei nu mai este ideea mântuirii lumii. Poziția ei este una mult mai lucidă: a fi prezent, a face față (a rezista), a recupera posibilitățile pierdute, a căuta soluții, a-și asuma eventualele eșecuri ale învățării pe parcurs. Putem considera expoziția chiar un raport parțial asupra situației generației artistice ale anilor optzeci.” – Judit Angel

„…Simbolurile care exprimă atitudinea față de lumea trăită își capătă sensul și forța expresivă prin multiple relații contextuale. Pentru descifrarea sensului acestor reprezentări de totalități unipersonale este imposibil să găsim „o cheie” simplă operantă și la nivelul unei atitudini superficiale, la fel cum personalitatea individuală unică a omului își are structura sa complexă, greu accesibilă, misterioasă. Intimitatea (valoarea lăuntrică precum și dorințele, visele și temerile cu care se conectează) superficialitatea, lipsa de tact și intențiile simplificatoare se lovesc astfel de o rezinstență spontană. Aceasta este sensul gestului care trimite „în ghinți”.” – Imre Ungvári Zrínyi