Exhibition view, Ghinți/Füge, Cellar Galery, Târgu Mureș, 1993. In the front: Gusztáv Ütő, Map, 1993, installation, wood, newspapers, seeds, duct tape, nylon, live Transylvanian bald hen, backpack; in the center: Sándor Bartha, May Day, 1993, installation, various objects; in the back: József Bob, Absorbeator, 1993, installation, metal, plastic, iron, various objects. Photograph: Zsolt Barabás
Ghinți/Füge
1993 Oct 23 1993 Nov 15

„…The essence of the Ghinți/Füge is hidden in the gesture of title-giving. Shouting/ showing the Ghinți/Füge means challenging the oppressive situation, it means announcing the necessity of progress opposed the standstill. The gesture is more important than the content, the intention is prior to the result. The Ghinți/Füge can be interpreted as an avantgarde gesture which hasn’t lost its efficacy although its driving force isn’t the idea of word redemption. Its attitude is more realistic to be present and have moral courage, to make up for the missed opportunities, to seek a way out assuming the possible failures of the process of learning in the meantime. We can consider the Ghinți/Füge even as a partial report about the present state of the artist generation of the eighties.”- Judit Angel

„…Simbolurile care exprimă atitudinea față de lumea trăită își capătă sensul și forța expresivă prin multiple relații contextuale. Pentru descifrarea sensului acestor reprezentări de totalități unipersonale este imposibil să găsim „o cheie” simplă operantă și la nivelul unei atitudini superficiale, la fel cum personalitatea individuală unică a omului își are structura sa complexă, greu accesibilă, misterioasă. Intimitatea (valoarea lăuntrică precum și dorințele, visele și temerile cu care se conectează) superficialitatea, lipsa de tact și intențiile simplificatoare se lovesc astfel de o rezinstență spontană. Aceasta este sensul gestului care trimite „în ghinți”.” – Imre Ungvári Zrínyi