„Intervenția artistică este un termen ce se aplică unei arte menită să interacționeze cu o structură sau situație, fie o altă lucrare de artă, fie audiența, o instutuție sau spațiul public. Intervențiile artistice au devenit cunoscute în anii 1960, când artiștii au încercat să transforme radical rolul lor în societate și astfel însăși societatea. Cel mai adesea au fost asociați cu arta conceptuală și performance-ul.” (https://www.tate.org.uk/art/art-terms/a/art-intervention) Scopul intervenției este crearea unei noi dimensiuni prin schimbarea celei existente, de a schimba mesajul diferitelor medii și funcția obiectelor.

József Bartha și László Bányász au organizat un eveniment de artă de o zi în vechea poștă abandonată și dărăpănată din Miercurea Ciuc. Evenimentul s-a intitulat Intervenții, unde fiecare artist invitat a intervenit la un anumit nivel în spațiul și atmosfera clădirii. Artiștii au folosit în principal obiectele și elementele găsite acolo.

Acțiunea de o zi a Grupului Vizeg (Csaba Csiki, Szilárd Filep, Péter Szabó, Barnabás Vetró Bodoni – Baji) a constat dintr-un eveniment în care cei patru s-au izolat într-o cameră din care s-au auzit voci preînregistrate, în timp ce activitățile interioare ale celor patru artiști au rămas un secret pentru public. În legătură cu acțiunea sunt patru exponate, patru pachete de cadouri puse la dispoziție de artiștii Grupului Vizeg pentru ceilalți patru artiști expozanți, în majoritate din articole din vechea clădire a oficiului poștal. Articolele din pachete au transmis, de asemenea, anumite mesaje publicului care asistă la eveniment. Tema acțiunii (conform amintirilor lui Barnabás Vetró Bodoni) a fost izolarea, transparența și opacitatea sistemelor instituționale actuale.

Dénes Miklósi a folosit titlul unui ziar important legat de copilăria sa pentru a evoca spiritul ziarului și a poștei. În lucrarea sa conceptuală, artistul a lovit cu antetul grafic al revistei (textul „Viața și știința”) într-una dintre ușile de acolo, deschizând astfel vederea dintre cele două camere. Privind din interior, s-ar putea percepe o versiune inversă a textului. Cu această intervenție, atât ziarul, cât și titlul său, precum și cele două cuvinte separate, „viață” și „știință”, au primit o interpretare complet diferită.

Pe lângă obiectele găsite, Mircea Stănescu a expus și un porumbel viu într-o cușcă, referindu-se la izolare și libertate. În mod indirect, privitorului îi vin în minte amintiri, gânduri și experiențe legate de poșta din timpul comunismului: când puteau citi, puteau asculta mesajele oamenilor și puteau confisca scrisorile și te puteau ține sub observație.

Matei Bejenaru a curățat o suprafață de doi metri pătrați într-una dintre camerele prăfuite, murdare, șlefuind și lăcuind parchetul. Cu această intervenție, el a sugerat privitorului speranța reînnoirii și purificării.

József Bartha a creat o structură rotativă prin sudarea și renovarea unor balustradele verzi găsite în zona vechiului oficiu poștal. De asemenea a  pus o cameră video pe o parte a balustradei. Publicul a devenit astfel parte a creației, operei deoarece intrarea lor în spațiu presupunea o schimbare a poziției balustradei și a camerei de pe ea, rezultând un videoclip realizat de cameră și care apare într-o altă cameră din spațiu. evocând atmosfera actuală și veche a spațiului poștal.