Conceptul expoziției

Punct de pornire: schimbarea rolurilor și funcțiilor principalelor elemente ale fenomenului cinematografic (proiector spațiul spectatorilor ecran, public etc.). Reflecții asupra relațiilor dintre elementele componente ale sistemului , asupra schimbări semnificației acestora în cadrul sistemului. Expoziția este axată pe o structură flexibilă, ce încadrează manifestările artistice în 4 categorii

Mecanismul transpus: „Proiecție” transpune mecanismul proiector/ spațiul proiecției/ ecran din sala de filme în spațiul expoziției. În urma acestul gest, spațiul fizic aflat în afara operei de artă (în cazul cinematografiei) devine parte componentă a ucrării, schimbându-și funcția și semnificația. Se evidențiază în acest fel mixajul dintre spațiul/ timpul real și virtual.

Obiectivarea proiecției: Imaginea statică (cadrul filmic) luată în considerare ca element constitutiv al filmului și al mecanismului ascuns al acestuia. Imaginea ca prezență/ absență. Obiectivarea, interpretarea unor situații, obiecte, scene din filme.

Antract: Acest segment aduce în centrul reflecției artistice holul de acces către sala de proiecții, luînd în considerare caracterul tranzitoriu al acestui spațiu, loc al discuțiilor spontane și intime asupra celor petrecute în sala de filme.

Cinema privat: Fiecare dintre noi are arhiva sa privată de filme interioare, compendiu al memorării și uitării, al semnificațiilor personale și colective. Proiectarea în afara acestui tip de discurs vizual poate avea loc nu neapărat cu mijloace vizuale. Se pot concepe lucrăriexecutate pe un “schimb de proiecții” personale între artist și public.

Judit Angel, Sándor Bartha